ISTORIE

BISERICA SFÂNTA SOFIA
Monument istoric de secol XVIII

Istoria zidirii bisericii

În secolul al XVI-lea, în locul unde astăzi se află cartierul Floreasca, exista satul Florești de pe Colentina, o așezare rurală amplasată într-o zonă mărginașă a Bucureștiului. La 29 mai 1608 existau trei sate cu acest nume: Floreștii de Jos (unde se află mănăstirea Cernica), Floreștii de Mijloc și Floreștii de Sus (cartierul Floreasca de azi).
Datând din secolul al XVIII-lea, anul 1738, biserica din Calea Floreasca este considerată un valoros monument de arhitectură, al cărei istoric, din lipsă de izvoare, este prea puțin cunoscut.
Totuși, primele izvoare care atestă existența unei biserici în satul Florești datează din 22 noiembrie 1635, când este amintit “popa Meicul ot Florești”. Fără îndoială că biserica din această vreme va fi fost un modest lăcaș de lemn, așa cum existau numeroase altele în zona de câmpie. În aceeași epocă este atestată ca proprietară a moșiei Florești, familia Kalliarch, zisă Florescu.

Biserica de zid este greu de datat cu precizie, întrucât nu mai există pisania veche; exista cu certitudine la 1738, când sunt amintite casele și paraclisul lui Antonache Caliarh-Florescu. Este foarte probabil ca biserica să fie chiar mai veche, moștenire de la familia soției sale Ancuța Florescu. Afirmația se bazează nu numai pe aspectul bisericii, încadrat de unii cercetători în stilul brâncovenesc, ci și pe o dovadă existentă la
Muzeul de Artă al României, unde se află o candelă de argint pe care este gravat numele donatorului: “Istratie Florescul” – datată de specialiști la “circa 1708”. Este foarte probabil ca această candelă să provină de la biserica Floreasca, aflată pe moșia lui Istratie Florescu și ca el să fie primul ctitor al bisericii, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, al cărui văr era.
George D. Florescu crede că biserica a fost zidită în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, la sfârșitul secolului al XVII-lea, în stil brâncovenesc și a fost reparată în anul 1716 de Voichița, soția lui Istratie Florescu.
Ctitorii sunt pictați în haine caracteristice secolului al XVIII-lea. Pe peretele din dreapta pronaosului ar putea fi reprezentați fie Istratie Florescu postelnicul împreună cu soția sa Voichița și trei copii, fie Antonache Caliarh-Florescu alături de soția sa Ancuța Florescu, fiica lui Istratie și trei copii.

Pe peretele din stânga pronaosului ar putea fi marele vornic Ioniță Florescu împreună cu soția sa Anica Ghica, restauratorii bisericii din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.

La marele cutremur din 1738 au fost avariate numeroase case și biserici. Datorită lucrărilor de reparații întreprinse la biserică și Ioniță Vornicul ar putea fi considerat de urmași unul dintre ctitori.
Din planul moșiei Floreasca din anul 1898 rezultă că biserica nu mai funcționa; figura numai curtea bisericii și în jurul acesteia grădini de legume și o groapă mare din care se exploata nisipul.
Biserica a stat părăsită aproape 100 de ani, în stare de ruină, fără uși, fără ferestre, fără pardoseală, îngropată în ierburi, cu zidurile puțin ridicate deasupra bălăriilor, abia observându-se din depărtare turla, și ea fără acoperiș. În această tristă perioadă din istoria lăcașului diverși locuitori certați cu morala și-au zgâriat numele pe pereții bisericii, distrugând părți importante din valoroasa pictură. În anul 1916 biserica a fost vizitată de arhitectul I.D. Traianescu. În opinia sa, zugrăveala, decorația pereților și a turlei, cu arcade în acoladă și pilaștrii ușor reliefați erau realizate după “bunele tradițiuni de artă bizantină”.

Deplângând starea de înaintată degradare a lăcașului, care ajunsese depozit al grădinarilor pentru mormanele de rogojini și ramele cu geamlâc pentru răsaduri, arhitectul face un cald apel la autorități și locuitori pentru ca biserica să fie restaurată.

Restaurarea dintre anii 1926-1932

A fost posibilă prin generozitatea lui G. U. Negropontes care a finanţat lucrările şi a donat bisericii şi terenul din jur cu o suprafaţă de 800 mp. Ca o recunoaştere
a meritelor sale, biserica a fost sfinţită Sfânta Sofia, după numele soţiei, Sofia Negropontes.
În curte găsim mormântul familiei Negropontes, cu următoarea inscripție: G.U. Negropontes – 1945, Theresa Scanavy – 1946, Charicleea Negropontes – 1980, S.T. Parigoris – 1999.

Din pisania actuală a bisericii, încadrată în chenar de piatră cioplită, reținem că: “Reconstruirea acestei biserici cu hramul de “Sfânta Sofie” a început în anul 1926 în glorioasele zile ale marelui Rege al României Mari Ferdinad I, Patriarch fiind I.P.S. Miron Cristea, cu cheltuiala și stăruința Societății S.N.I.C., prezident fiind generalul C. Coandă, iar viceprezidenți inginer A. I. Bădescu și G.U. Negropontes și cu binevoitorul concurs tehnic al domnului arhitect Smărăndescu”.
La restaurarea bisericii (șarpanta, turla, ferestrele, ușa principală de la intrare cu chenar de piatră cioplită) arhitectul Paul Smărăndescu a păstrat tencuielile, profilele și formele vechi, ținând cont și de arhitectura altor biserici din aceeași epocă (ex: biserica Stavropoleos).

Înființarea parohiei


Parohia Sfânta Sofia a luat ființă la 1 ianuarie 1938, până atunci fiind filie a parohiei Herăstrău. În același an, în partea de nord-vest a incintei s-a construit clopotnița (25 mp), iar curtea bisericii a fost împrejmuită cu zid. Lucrarea a fost executată de Primăria Sectorului I Galben, care a donat și clopotul din bronz aliaj, în greutate de 310 kg., pe care găsim inscripția: “Donat de Primăria Municip. Galben în anul 1938, Fabrica de Clopote “Oituz” Ghe. Dumitrescu Buc.”. Al doilea clopot, în greutate de 50 kg., are inscripția: “Cumpărat din contribuția credincioșilor creștini pentru Biserica Sf. Sofia,
Parcul Negropontes și din inițiativa Emil Iordănescu și Eremia Bozan în anul 1935. Fabrica Nicolae Ionescu și fiu”.
În anul 1950 preotul paroh Constantin Urseanu construiește, împreună cu enoriașii, casa parohială.
Între anii 1981-1987 s-au efectuat lucrări de reparații: subzidirea bisericii, tencuirea clopotniței, a zidului împrejmuitor, iar pictura a fost restaurată, paroh fiind preotul Eugen Boboiescu.

Pictura veche este restaurată “in fresco”, în anul 1936, de pictorul Ioan Ioanid. Pictorul restaurator Cornel Boambeș descoperă, în anul 1987, sub stratul nou de pictură, vechea pictură a bisericii.

“Vitralii – realizate în 1937, donatori fiind Aurel și Sofia”

“Aureolele sfinţilor militari de pe pereţii inferiori – în relief.”

Vizitând biserica în anul 1989, cunoscutul istoric de artă Răzvan Teodorescu și-a exprimat întreaga admirație pentru pictura locașului, pe care o considera a fi o operă post-brâncovenească ce poate fi comparată cu pictura bisericilor Balamuci și Micșuneștii Mari, opere ale lui Dima Zugravul de la mijlocul secolului al XVIII-lea.

Arhitectura


Biserica ni se înfățișează ca un lăcaș de proporții reduse (80 mp.), cu plan treflat. Naosul este acoperit de o turlă cu baza pătrată, fiind printre puținele turle de biserici care au supraviețuit marilor cutremure din 1802, 1826 și 1838.
În partea mediană a zidurilor remarcăm 5 ferestre cu vitralii, încadrate în chenare cu ornamentații florale și acante, donate de Aurel și Sofia Niculescu în anul 1937 și realizate la Atelierele Arhiepiscopiei Bucureștilor de meșterul Pârvu Traian:

  1. Învierea Mântuitorului Iisus Hristos;
  2. Iisus mergând pe mare, binecuvântând pe Sfântul Apostol Petru;
  3. Maica Domnului purtând brâul pe mâini;
  4. Sfântul Spiridon cu o flacără în mâna dreaptă și Sfânta
    Evanghelie în mâna stângă;
  5. Sfântul Haralambie ținând în mâini un craniu.

În turlă observăm alte 16 ferestre cu vitralii, realizate de pictorul Dan Broscăuțeanu.

“Imagine din vremea când nu exista canalizare pe Calea Floreasca.”

Catapeteasma


Între anii 1984-1994, în stilul bisericilor brâncovenești și după proiectul pictorului Dan Broscăuțeanu, s-a refăcut catapetesma actuală din zid lambrisat și stucatură aurită, primul registru fiind realizat din lemn de tei sculptat.

Restaurarea bisericii între anii 2012 – 2015


În data de 14.06.2012, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh DANIEL, Parohia Sfânta Sofia, reprezentată de Preotul Paroh Eduard Valentin Toader, a semnat cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului (în calitate de Autoritate de Management), prin Agenția pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov (Organism Intermediar), contractul de finanțare cu nr. 3215, cod SMIS 22626.
Asistența financiară nerambursabilă, în valoare totală de 4.553.411,17 lei (din care 155.964,36 lei – contribuție proprie), a fost obținută prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritară 5 –

La biserică s-au efectuat lucrări de consolidare, au fost înlocuite șarpanta și tâmplăria ferestrelor, pe acoperiș s-au pus olane, au fost restaurate pictura și vitraliile, s-a montat pardoseală din piatră și s-au achiziționat străni noi din stejar. S-au construit două clădiri: punct informare turistică și turn belvedere. Încălzirea este asigurată de o centrală geoexchange. Curtea a fost împrejmuită și s-au amenajat 10 locuri de
parcare pentru turiști și enoriași.
Proiectul a fost finalizat la data de 31.12.2015.

Obiectivele proiectului


Obiectivul general al proiectului a fost realizarea unei contribuții la dezvoltarea economică și socială durabilă a regiunii prin intermediul turismului și culturii, sporind în același timp importanța acestora din urmă ca factori semnificativi ai creșterii economice, îmbunătățirii mediului de afaceri și a întăririi rolului economic și social al centrelor urbane.
Obiectivul a fost realizat prin restaurarea, consolidarea, reabilitarea, protejarea și valorificarea turistică durabilă a Bisericii Sfânta Sofia – monument istoric de secol XVIII și aflat în patrimoniul național.


Obiective specifice:

  1. Creşterea importanţei turismului şi culturii, ca factor care stimulează creşterea economică în regiuni, respectând principiile dezvoltării durabile şi ale protecţiei mediului prin conservarea moștenirii culturale și valorificării turistice a monumentului Biserica Sfânta Sofia – Floreasca.
  2. Extinderea sezonului turistic prin oferirea în peisajul cultural și religios al Bucureștiului a unui obiectiv care va crea condiții optime de vizitare 12 luni pe an, față de 8 luni până în anul 2015.
  3. Creşterea numărului de turişti, prin valorificarea potenţialului turistic cultural local şi regional pe piaţa turistică naţională şi internaţională prin mărirea numărului de vizitatori cu peste 61% încă din primul an după finalizarea proiectului.

La nivel operațional obiectivele s-au realizat prin:

  1. Biserica – monument istoric consolidat, restaurat și salvat de la distrugere, integrat în circuitul public și turistic, precum și în circuitul de pelerinaj turistic religios;
  2. Infrastructură realizată cuprinzând căi de acces și 10 locuri de parcare pentru turiști;
  3. Creșterea numărului de turiști care vizitează anual obiectivul la cel puțin 1.000;
  4. Realizarea unei contribuții la reducerea șomajului în regiune prin crearea a două noi locuri de muncă permanente.